Patrimoniul tehnic preindustrial de care dispune Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale „ASTRA” reuşeşte prin variabilitatea constructivă şi tipologică să ilustreze disponibilitatea pentru creaţie tehnică a poporului român. Acest lucru este posibil datorită contactelor şi influenţelor multiple menţinute cu Europa Occidentală medievală.
Morile sunt amplasate tematic şi tipologic în incinta muzeului, avându-se în vedere repartiţia din punct de vedere constructiv al energiei utilizate pentru măcinatul cerealelor, dar şi principiile geografice şi etnogeografice de provenienţă ale morilor expuse.
În ţara noastră primele atestări documentare şi tehnico-funcţionale ale morilor de vânt, spre exemplu, datează de la mijlocul secolului al XVI-lea, cele mai frecvente întâlnindu-se în Dobrogea şi Basarabia. Dobrogea (cu judeţele Tulcea şi Constanţa) a reprezentat zona cu cea mai mare răspândire şi utilizare a morilor de vânt şi asta datorită condiţiilor geo-morfologice (vânturi puternice şi reţea hidrografică deficitară). Ancheta industrială întreprinsă în anii 1901-1902 în spaţiul principatelor istorice româneşti a evidenţiat un număr de 437 de mori de vânt funcţionale doar în judeţul Tulcea.
În colecţia Muzeului ASTRA se regăsesc mori de vânt care se rotesc cu întreg corpul instalaţiei pentru captarea energiei eoliene. Muzeul mai dispune de o moară căciulată (sau olandeză) în cadrul căreia doar cupola se învârte pentru receptarea şi transmiterea energiei vântului la instalaţiile de măcinat.
În Muzeul în Aer Liber se mai poate admira un exemplar inedit în colecţiile muzeale din România şi anume o moară dispusă pe un soclu de piatră cu un sistem de douăsprezece vele de pânză. Astfel, întregul sistem de receptare şi transmitere a energiei mecanice la instalaţia de măcinat este mult mai uşor şi eficient. Acest tip de moară era foarte răspândit şi utilizat în tot bazinul Mării Mediterane (moara se mai numeşte şi de tip mediteranean) zonele cele mai reprezentative fiind sudul Greciei şi litoralul estic al Mării Mediterane.
,,Morile de vânt din colecţia Muzeului în aer liber sunt mori pivotante, adică ele se pot roti în jurul unui ax central, pentru a permite captarea optimă a energiei vântului. Acest ax central este cunoscut sub numele de babalâc şi are rolul de a menţine verticalitatea corpului morii”, explică muzeograful Ştefan Păucean, directorul Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale „ASTRA”.
În lunile iunie, iulie şi august ale acestui an 99.422 de vizitatori au trecut pragul Muzeului în aer liber, unde sunt expuse mai multe tipuri de mori.
Biroul de presă al CNM ASTRA
